joi, 8 iulie 2010

Poem târziului din tata

Am vrut să-ți scriu
pământul era ud se treiera din nou din lacrima lui Dumnezeu murise tata și la mâini
încă lătrau mai tineri niște câini

combina era veche, la gât se deslegau toți sacii
din când în când de veghe plânsului să tacă numai macii
eu nu eram acasă eram pe drum dar tata nu a vrut deloc să plece
abia după sărutul mâinii prin lumea mea fu rece

aprins e totul
numai pe fruntea mea... stins focul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu