luni, 31 decembrie 2012

Vaya con Dios


poezie [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-12-31  |     | 


iubito a venit de anul nou la mine Domnul cu pachet
eram în liftul unui deal urcam câmpii și desenam încet-încet
ființa unei ape curgând la robinet

pe bulevardul decebal e frig
în inimă la mine a început ultima iarnă
e anul nou de parcă tot ce aș putea să strig
e să te rog să porți doar în altar această haină

și iată cântecul distanței spre Belgrad așteptând
de floare galbenă
de tată
...și de mamă

urare din cernăuții fratelui vasile tărâțeanu

Din aproape de departe
O urare de la frate
Pentru  anul care vine:

Dea-Vă Domnul numai bine,
voie bună, sănătate
şi  împliniri nenumărate.

Cele rele  – să se spele!
Cele bune  – să se-adune!
Să Vă fie casa – casă!
Să Vă fie masa – masă!

S-aveţi pâine şi la pâine
Pentru Azi şi pentru Mâine.
  aveţi zile senine
Şi de  fapte bune pline.

Înmulţească-vi-se Harul.
Bucurii să-aveţi cu carul.
Şi acasă şi-n tot locul
însoţească-Vă norocul.

De la toţi cei dragi vă vină
veşti scăldate în lumină.

Vă urează ca-n tot anu
     Vasile D. Tărâţeanu


duminică, 30 decembrie 2012

fericiți mulți anii

+ 7 mulți fericiți anii
florian stoian -silişteanu
[30.Dec.12 19:57]
ca o altfel de înșiruire zgomotul acesta care se aude din ce în ce mai rotund
ca un motor care deși nu învârte distanțele acestea se pierd pe țeava de eșapament a acestui vehicul din care sărim uneori în mersul nostru
Pace și frumos, liniște, emoție când îmbrățișezi un copil, când o prinzi la piept pe mama când fratele sau sora îți desfac de sub fundiță un sărut al familiei, dragoste de înalt, iubirea cuiva care îți este drag, gutui înfloriți și liniște și dragoste și împlinire...acasă! vă rog! primiți!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

miercuri, 19 decembrie 2012

despre lumina din șapte

despre lumina din șapte
poezie [ ]
mirelei mele cu dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian stoian -silişteanu [florian stoian- silisteanu ]

2012-12-19 | |

dacă există un singur înger care nu are pâine pe masă să vină la mine
un singur înger dacă are cana goală și este însetat să vină la mine
un singur înger de se află printre voi și nu a iubit niciodată să vină la mine
fraților de știți un înger care nu a văzut marea spuneți-i să vină la mine
un înger dacă ați văzut la drum un înger și avea încălțările rupte spuneți-i vă rog să vină la mine
Offf omule te rog dacă ai auzit cumva că umblă prin lume un înger de unul singur spune-i degrabă să vină la mine
Uite...dacă pe dealul acela un înger urcă și nu mai ajunge rogu-te spune-i să vină la mine
Dacă un înger are o aripă frântă repede vă rog să vină într-o suflare la mine
Îngerul care e surd de vedere ori olog în ascultare repede acela să vină la mine
Din icoană dacă a căzut îngerul repede de tot să meargă la Domnul
la mine veniți doar când nu mai sunt

vineri, 14 decembrie 2012

joi 20 decembrie 2012 club art boema 33



ULTIMA "SERBARE" PE 2012

 CARTE / FOLK / ARTE

 Joi 20 Dec. 2012, orele 19:30, în Salonul Artelor CLUB ART „ BOEMA 33” din Bucureşti , B-dul Dacia nr 18, sect 1, va avea loc o nouă ediţie a SERBĂRILOR revistei „VAMA LITERARĂ”, moderată de poetul DANIEL VORONA.

 contemporanis:

 la aniversară: TIC PETROŞEL

 În cadrul segmentului literar vor citi din volumele nou apărute:

 ADELINA FLEVA, EMILIA DĂNESCU, NICOLAE OPRIŞAN, ELISABETA GÎLCESCU, FLORIAN SILIŞTEANU,IACOB VOICHIŢONIU,
 MARCEL ION FANDARAC, JUSTINA RADU, FLORENTIN STRECHI, MIHAI ANTONESCU, CĂTĂLIN CODRU, LILIANA POPA! şi lista rămâne deschisă!

 minirecital : MIRELA DINU (actriţă)

 Segmentului muzical va fi susţinut de:

 TIC PETROŞEL
 lansarea albumulului "DU-MĂ, DOAMNĂ, LA SPITAL"

 remember: NICHITA STĂNESCU

LA ANIVERSARA TIC PETROSEL

joi, 13 decembrie 2012

florian silisteanu si mirela dinu noi mai mult azi 13 decembrie 2012

il lasam in plata Domnului iar noi ne vedem fericiti de drum


 

Nichita Stănescu 

Ce bine că esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu. Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

luni, 10 decembrie 2012

fericirile lui florian al tău

fericirile lui florian al tău
poezie [ ]
mirelei mele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-12-10  |     | 



poetul este un fel de apă cu care este spălat pe picioare Domnul
poetul este un fel de cheie cu care îngerul deschide pe ascuns cămara lui Dumnezeu de unde ia nuci și sare un pic de vin și rodii
poetul este un popor al popoarelor este dacă nu vă supărați un fular din lână pe care îl înfășoară în jurul gâtului un copil
poetul este un cântec pe care nu l-ați auzit niciodată dar cum se face că mereu mereu îl fredonați
poetul este un timpan în care bate luna cu lumina ei
poetul este un fel de copac prin tulpina căruia circulă mașini de epocă

poetul nu este o pasăre
e numai un fel de aer care doare
când iubește

duminică, 9 decembrie 2012

în felul ploilor


poezie [ ]
mirelei mele , noi cel mai mult

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-12-09  |     | 



ar fi trebuit să ne iubim în felul ploilor și da noi mai mult ne iubim în felul ploilor
uzi până dincolo de pielea distanței pe sub care se furișează curcubeul
ar fi trebuit în felul ploilor să trăim și da noi mai mult în felul ploilor trăim ca și când tăietorii de vreme au aprins o altă distanță acestor copaci
vreascul cel dintâi l-au luat și l-au dus acasă în fereastra lumilor care stau să vină au dus vreascul acasă și l-au aprins să se facă mai cald în felul ploilor în care noi înălțăm din dragostea noastră

ar fi trebuit să ne prindem de mână în felul ploilor și da noi ne ținem de mână în felul ploilor ca în fața acelei icoane în care Maica Domnului ne-a primit să ne dezlege de ce a fost urât să ne lege de noi cu frumosul acesta de fel al ploilor din care ies aburi cu aripi calde și moi cum e parfumul tău de femeie

ar fi trebuit să avem ploile noastre și noi mai mult avem ploile noastre în felul acesta în care doar noi ne avem din ce în ce mai mult

în felul ploilor în care mă iubești își are cuibul pasărea mea de om rotitor numai ție


vineri, 7 decembrie 2012

fericirile lui florian


poezie [ ]
mirelei mele cu dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-12-07  |     | 


sunt fericit că împărțim mirosul acestei gutui din care a mușcat Domnul
că atunci când plouă ești lângă mine așteptând să pun de cafea
că nu am învățat să mă supăr că nu pot să urăsc sunt fericit că mă iubești pur și simplu că te iubesc înalt
sunt fericit că pot aprinde frigului din oameni un chibrit că ei pleacă și vin din aceeași pasăre care aduce și nu mai desface sunt fericit că trăim primul nostru crăciun și că prima ninsoare are timpanul întreg că strigarul acestui destin e al nostru și că tu ești cea mai frumoasă femeie
sunt fericit că amândoi ascultăm la radio country sunt fericit că faci cea mai bună ciorbiță din lume că mă răsfeți că dai din ciumbuce și că mă lași uneori să țip ca un nebun spre marginea lumii ca să nu bată în geam cealaltă pasăre neagră și rea sunt fericit că ne ținem în brațe că mușcăm pe furiș din gutuia lui Dumnezeu
sunt fericit că ieri în Biblioteca Academiei Române am descoperit în Caietele Preacuviosului Părinte Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), la pagina 76 am descoperit această lumină:- Adevărul e unul și veșnic. El este Dumnezeu. Și fiindcă Dumnezeu e dragoste Adevărul e Pâinea Vieții.De aceea Adevărul se dăruie în nesfârșite chipuri. -
Sunt fericit că nu te-am mințit niciodată cu nimic sunt fericit că m-ai iertat când am greșit ca să pot deveni numai al tău
sunt fericit că în sfârșit suntem acasă

joi, 6 decembrie 2012

de exemplu până mâine

de exemplu până mâine  poem de demult
 pentru femeia mea 
 mirelei dinu




de exemplu până mâine toate iar cămăşile vor fi duse la spălat
din alergătură noaptea s-a împiedica în luceferi şi în ape
până când din pielea zilei a ieşi la drum curat
un alt domn să se arate

de exemplu pe un câmp dacă ar cădea din cer trei stele
lumea ar sări la gâtul unei întâmplări cu chitanţă şi facturier
toţi ar vrea să cumpere şi să vândă la preţ dublu vieţii mele
pânză albă nişte cuie un ceas scump şi-un şifonier

dar tu nu eşti o femeie cum sunt toate celelalte începuturi
tu întinzi cămăşile într-o altfel de distanţă în sărutul ce mi-ai dat
nopţile de legi cu aţă şi pe aţă prinzi cu cleştii aripi noi ce le tot scuturi
să se zvânte bine timpul dintre oameni cuie ceas şi lemn crăpat

miercuri, 5 decembrie 2012

florian silisteanu si mirela dinu deopotriva ieri la braila


 puk noastra draga
 zuz si zuza

 din dragoste
viitorului 107
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-12-05  |     | 



a nins am văzut o pasăre mai apoi care ciugulea zăpada
era frig și nimeni acasă domnul cezar e dobrogean și președinte de scară eu ascult zora je și te iubesc
a nins am văzut o pasăre mare care zbura și nu zbura ningea și nu ningea era frig și nu era apoi am aprins un bec scria te iubesc și lumina ciumbuce

luni, 3 decembrie 2012

Îngerul la deocheat poem dedemult mirelei mele azi

noi ieri  mai mult  mirela dinu si florian silisteanu
Îngerul la deocheat
poezie [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]

2004-08-09 | |






Pun pe margini să te caut dintr-un vechi suflat de flaut
pun în ramă de gutui cîntecul acesta-n cui
pun iubito printre plante şi meduze din atlante
pun în mare suflecat îngerul la deocheat
Sunt stăpînul tău şi sclavul în acelaşi timp străinul sunt
în drum şi-n inimă îngerul ce-mi sprijină dinspre mai de Tine scris
înspre secolul promis cel care îndepărtat
îngerul l-a deocheat
Doamna mea stăpînă toată iar cu mine măritată
jur pe din de două drumuri şi pe fier din lemn de struguri
şi pe din de trei de cruce Doamna mea că îl voi duce deocheat-îndepărtat
îngerul la însurat
actrita mirela dinu (popescu) si poetul florian silisteanu

joi, 29 noiembrie 2012

casa din inima ta


 din dragoste mirelei mele

nu întrebați vă rog ci lăsați poetul în pace
nu îi mai faceți cu mâna - tăiați degrabă iarba distanței care iată urcă pe casă
vă rog nu îi căutați prin buzunarele de la palton
nu vă strâmbați la dânsul lăsați-l să doarmă puțin

când umblați la vin înainte de Paști nu încuiați
prin vecini mergeți cu toții cât mai departe și nu priviți înapoi
lăsați descuiat lăsați cheia la poartă
vine Domnul să mă caute
din vinul pus deoparte am de gând să beau singur
Domnul îmi umple paharul
nu strigați și nu vă dați coate nu chicotiți și nu spargeți geamul acesta prin care se uită la mine distanța cea nouă
mergeți și lăsați poetul în pace

nu aveți nimic în comun cu mine nu vă luați adio și nu îmi mai cereți buletin că nu am nu citiți printre rânduri că nu vă cunosc nu știu de unde sunteți și de unde veniți nu socotiți câte femei am iubit nu hotărâți câți copii am și nu mototoliți hârtia pe care am scris că sunt singur

nu opriți apa și nu mai cereți mereu la schimb din vedenii că Domnul îmi poartă grijile toate nu vă frecați mâinile că ați pus mâna pe mine nu scoateți cuțitul și nu mă puneți în lanț cât sunteți mai mulți deodată

ascultați ce vă spun și nu mai dați din umeri când se așează îngerii nu mai mișcați și nu suflați o vorbă despre ei nu îi trădați nu le cereți nimic țineți-vă gura spurcată închisă și mulțumiți
așteptați că mă întorc repede
nu vă las nu mai dați din umeri vă rog și opriți telefoanele
nu mai scrieți mesaje că nu vă scapă nimeni nu plângeți ca să vă iert și nu mișcați umerii lăsați-i pe îngeri în pace să își facă treaba singuri nu vă mai băgați în atelierul dumnealor

dacă sunteți bolnavi mergeți la doctor mergeți în grup și nu mai mișcați umerii ăia pe care stau cocoțați îngerii
mergeți cu îngerii la doctor și gata
gata că m-am săturat

nu întrebați vă rog și lăsați poetul în pace
nu aruncați cu pietre în umbra mea nu căutați prin buzunar că nu am nevoie de mărunțișul dumneavoastră


nu întrebați vă rog unde stau
că nu vă spun
mergeți cu bine și nu puneți ceasul să sune
nu aprindeți chibritul și nu-mi puneți lanterna în ochi
că nu mă vedeți
nu loviți în peretele casei că nu suntem vecini nu puneți câinii pe mine și nu mai înjurați de mamă


atât am avut să vă spun



marți, 27 noiembrie 2012

din timpul vietii noastre


 florian silisteanu si mirela dinu adica noi mai mult
mirela dinu ca un poem
amicul tita constantin maxus si tudorita popescu in hol la teatrul davila

marți, 13 noiembrie 2012

de florian

de [florian stoian- silisteanu ]

2012-11-13 | |




e un fel de clopot peste care a nins
peste care o apă mare a trecut
un fel de pasăre din care venim și plecăm
e ceva la mijloc de măr din care strigarul dă rod
e uneori un fel de zi din care murim stele ca mai apoi să le aprindem în toiul focului
e o dragoste mare după care se face film dar toți vor să intre fără bilet să ocupe locurile cele mai bune
e o spaimă un fel de a plânge încet să nu deraiem fluturi
e atât de frumos atât de înalt încât prin orașul tău crăciunul e mereu pentru celălalt - tu mai mereu ajungi prea târziu acasă
e un timp din care tai cu foarfeca și nu știi ce să arunci ce să păstrezi cât să arăți lumii din el și cât să oprești pentru tine
e un început care are părul cărunt
e ca un câine în lanț
Dumnezeu

vineri, 9 noiembrie 2012

luați cheia de sub apa din oameni - iată legea cea nouă

 
 
 
luați cheia de sub apa din oameni - iată legea cea nouă

florian silisteanu si mirela dinu in fereastra unui miracol sambata 10 noiembrie 2012
 
poezie [ ]
pentru mirela dinu din dragoste

 
de [florian stoian- silisteanu ]

2012-11-10 | | 

iată legea cea nouă
nimeni să nu mai umble singur prin lume
fiecare bărbat să-și ia femeia de mână fiecare copac să aibă paserea lui iar aceasta să se zboare numai acelui care e înalt cel mai înalt

din fiecare fântână să se scoată două ciuturi una mai plină cealaltă aproape egal de rece și de adânc din fiecare pământ să se sfințească în lumina sfântă umbre de îngeri ca din fiecare să se nască strigătul cel nou care adună și nu mai desparte

legea aceasta vă spun va da rod
din fiecare casă să se ia pături multe să învelim gutuiul în care stă ascunsă această vedere să umblăm frigului cu alte distanțe fiecare să ia atât cât poftește Domnul
nimeni mai mult ori mai puțin și nimeni niciodată pe jumătate

iată legea cea nouă vă spun frați și surori
a venit vremea să așezăm caselor noastre gândul să nu închinăm după ci înainte să pomenim viilor pe cei care sunt vii iar pe cel dus să îl punem în distanța ce a fost cândva mai puțin
nu uitați fiecare bărbat să-și ia femeia de mână

când toate acestea vor fi potrivind în inima voastră luați cheia de sub apa din oameni și încuiați repede dar repede de tot pe cel scund pe cel urât pe cel atins și bolnav mergeți cu el în uitare nu e treaba voastră ci a Domnului să aducă un leac

va veni seara și în ziua dintâi nemâncați fiind și însetați ve-ți vrea să odihniți să lăsați caii să pască
nu faceți aceasta nu opriți și nu primiți străinul în casă ascundeți gândul și bateți repede putineiul din timpanul care stă surd și sonor în fiecare icoană
nu mâncați trei zile și trei nopți nu plângeți și nu uitați să vă țineți fiecare femeia de mână

abia duminică după ce ea a fost în biserică va veni în sfârșit să te nască întreg

 
bucurești 10 noiembrie 2012
 


actrița mirela dinu și poetul florian silișteanu conturând o familie

omul fără domiciliu scris de marin ioniță

“Dacã Sile ar fi legat de mîini şi i-ar fi buzele lipite cu plasture, adică n-ar putea nici să scrie, nici să pronunţe, i-ar ţîşni poezia prin porii pielii. Toată fiinţa lui îi este îmbibată cu poezie pînă în măduva oaselor, pînă în protoplasma ultimei celule, pînă în vîrful unghiilor şi pînã la rădăcina părului. Şi, dacă nu emite, moare! El este poetul absolut original, fie şi numai pentru simplul motiv că habar nu are de ceea ce s-a scris pînã la el, dar nu este exclus sã aibã urmaşi, aşa cum are nenumăraţi admiratori. Chiar de pe acum, a pătruns în sfera cercurilor de elită, dacă ne gîndim, de pildã, că, în diferite împrejurări, stă umăr la umăr chiar cu preşedintele celui mai înalt for cultural în această ţară, care este Academia Română, şi - culmea! - se bucură de atenţia universitarului Eugen Simion. El, care nu şi-a terminat nici măcar studiile liceale! Nu ştie ce înseamnă cuvintele sintaxă, stilistică, semantică, semiotică, gerunziu şi participiu, topică, iambi, trohei şi dactile, dar textele sale pot servi
ca excelent material didactic pentru analize gramaticale şi stilistice elevilor şi studenţilor.
Poetul, care nu ţine de nici un curent literar şi care nu-i este dator influenţei nimănui, îşi trăieşte viaţa ca un personaj literar de excepţie. Neacordat în nici o realitate, mînat de dorul de ducă, sedus de spectacolul vieţii pînă la hipnoză, parcă ar fi blestemat să vînture lumea din hotar în hotar. Trubadur modern, din curţile miracolelor pînă la curţile regale, a înlocuit şaua calului cu roata volanului. În rest, ca toţi menestreii de altă- dată, bătut de soare, de frig şi de ploi, mai mult înfometat şi în¬setat decît pus în capul mesei ca un oaspete de onoare şi încărcat cu daruri...
Tot căutîndu-se pe sine şi neprinzîndu-se din urmă, a ajuns şi la curtea regelui romilor de pretutindeni, din palatul de la Costeşti. Care avea nevoie de un cronicar al domniei-sale şi de un purtător de cuvînt. Plătit regeşte, edita şi un ziar pentru etnia neagră. Deşerta pahare şi se trăgea de brăcinar cu prinţul moştenitor, dar, sumeţindu-se prea sus, a devenit persoana non grata. Se prea poate să fi tras cu coada ochiului spre prinţesele cu aurul în păr şi cu călcîiele de aramă, şi aşa ceva nu se iartă ...
Aruncat din nou pe drumuri, nu-şi face probleme. Reporterul frenetic de la „Sfîrcul nopţii“ a fost dat afară de nenumărate ori din redacţiile Curierului zilei, Argeşului şi ale altor publicaţii, şi tot de atîtea ori, reprimit.
Însă, de data aceasta, după o încercare eşuată la Sibiu, Sile al nostru s-a ajuns patron, acţionar unic, director, redactor - şef, senior editorial, şeful compartimentului de relaţii cu publicul şi celui de difuzare al unei publicaţii pe care singur o scrie, dar pe care nici el nu o citeşte de la cap la coadă, cu un tiraj de buzunar, distribuită din mînă, care nu-şi scoate din vînzare nici măcar banii pentru consumul de energie al singurului bec spînzurat de tavanul redacţiei pitulate într-un gang. În timpul acesta, patronul umblă cu snopul de ştiri pe la alte ziare, pe care le oferă la 25.000 de lei bucata, preţ negociabil.
Dar nu este omul care să moară de foame. Are un dar neobişnuit să scoată bani şi din piatră seacă. Uite-aşa, cu şoşele şi momele, a reuşit să dezlege pînă şi baierele inimii şi ale pungii Episcopului de Argeş şi Muscel, PS Argatu Calinic.
Mascul de excepţie prin înfăţişare, dorinţă şi putinţă, profită pînă la exces de asemenea calităţi şi reuşeşte pe deplin. Dacă l-ar fi cunoscut scriitorul utopic Swift, l-ar fi făcut armăsar de prăsilă în Ţara Cailor, în care a ajuns Guliver. Pînă una-alta, el rămîne în acest rol în herghelia femeilor neconsolate.
Dacă ar avea mai multă încredere în el Serviciile Secrete, ar putea fi, pînă la un punct, un excelent ofiţer, care lucrează sub acoperire. Şi punctul acela ar fi momentul cînd el n-ar mai suporta nici un fel de ordine, de disciplină, de supunere la nişte reguli obligatorii.
Ca şi cum ar trăi într-o şatră de ţigani nomazi, este singurul cetăţean din Piteşti cu un act de identitate pe care scrie „fără domiciliu“. Aflat mereu în mişcare, dacă l-ar căuta moartea, nu ar avea cum să-l găsească. Probabil că de aceea nu i se văd pe chip urmele anilor care au trecut, în ultimele două decenii.
Bufon fără zurgălăi, poate oricînd să interpreteze magistral şi un rol de prinţ. Se răsfaţă cu elogiile pe care şi le stimuleazã şi aţipeşte în propriile cîntece de leagăn. Ca să se trezească din vis în alt vis, prin care trece la fel de ameţit, pentru că a rămas fără luciditate chiar mai înainte de a-şi fi pierdut castitatea.

zuz mirela dinu si  casa din inima ei
Circulînd fără permis de conducere, cînd îl opresc poliţiştii se legitimează cu cîte o carte de-a lui, pe care scrie la repezeală un autograf. Ceea ce mi se pare de-a dreptul simbolic. La ce i-ar mai trebui permis de conducere, dacã poezia îi ridică toate barierele din cale? De ce i-ar mai trebui domiciliu, dacã îl aşteaptă un loc în istoria literaturii, într-un capitol pe care să-l inaugureze şi care să-i poarte în întregime amprenta? “ (Marin Ioniţă)

luni, 5 noiembrie 2012

vineri, 26 octombrie 2012

luni, 22 octombrie 2012

duminică, 21 octombrie 2012

eu eu te iubesc mai mult


poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2012-10-21  |     | 


Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău
Să dregi busuiocul să ieși în câmp și să te uiți după nori să vezi cum arată Dumnezeu să lași în urmă totul nu cumva rotitoare fiind absența să te strige pe nume

Vine o vreme în care rupi o foaie din caietul distanțelor una fără linii desigur pe care după ce o mototolești o desfaci și o întinzi te uiți la ea și în sfârșit începi să scrii să scrii mărunt de mână să închizi ochii și să vezi că totul e gata că ploaia e aproape și că…

Vine o vreme în care mergi la magazin să probezi îngeri să vezi dacă ți se potrivește vreunul a nu fi el mai mic tu mai mare sau invers deopotrivă de înalți …nu asta nu

Vine o vreme mai ales când te auzi strigat și atunci înțelegi abia atunci înțelegi că exiști că te afli că ești în carnea și oasele unuia care umblă la drum însoțitor de soartă abia atunci când ești strigat îți dai seama că ești și că nu singur

Vine o vreme când vrei să te așezi la locul tău când nu mai vrei să locuiești cu chirie în scuipatul zilei vine vremea aceea despre care au scris cărțile sfinte și nu ai înțeles mare lucru
Te-ai închinat doar și ai mers mai departe șchiopătând morții

Vine o vreme când ți se ia de pasăre - de aripa ei nu
vine o vreme în care iei scara și urci în pod să găsești unde stă ascunsă vederea

Nimic nu-i al tău
nimic nimic…nimic
Pleci de acasă pur și simplu ca să îi torni în pahar lui Dumnezeu!





21 octombrie Gurbănești Călărași

luni, 15 octombrie 2012

in premiera in romania punem la drum ...ardumaş - un album folk dinspre emeric imre magda puşkaş răzvan crivaci emeric set mirela dinu şi florian silişteanu cu sprijinul unei companii despre care arătăm în târziul foarte curând

ardumaş pas şchiopătînd


surpă dimineţilor ciura gurii vie taina morţilor
ardumaş pas şchiopătând ţării mele suspinând şi din cruce galbenă numa trist numa plecat urc spre Domnu lăcrimat unde stă strigar uitat
şuia pintenogului sparge surda omului şaru nins amar-amar paserii dată cu var peste aripă cuţât din oglindă om urât piaptănă fir împletind frigul pietrei răstignind
ardumaş pământului din târziul numelui a ieşi la drum pe şanţ strugă suma din bizanţ galbenă crucea din stea numa nu de n-ar cădea peste surdă inima numa nu de n-ar zbura ciută lunii aripa numa nu de singură lumea dintr-o lingură

offffff e singur firul ierbii pe sub nara cârnă cărnii

troica vase de pământ
a murit în post un gând




Sibiu 14 martie spre noapea zilei de 15

ardumaş ninsorii toate

cum fereastra o deschid când doar numele ţi-l strig
sumbrele din gândele şchioapă fulga din albind
ardumaş ninsorii toate câmpul pitei copt la spate
doar fereastra gării ninsă doar plecata necuprinsă

şoaie vechi din tuta lumii rupe lanţul crucea mâinii
apei gheaţă trebuind fulga morţii suspinând
doar fereastra ningă sorţii ardumaş varului morţii

ooo m-aş legăna în dusu plinului cărbune unsu oofff m-aş lumina strigând altei lumi din alt pământ
scuturat vederii lor iată nunta mâinilor

scapără fierul a plâns ducă numelui de dus
şalul la grumaz paserea duicu necaz u la ea se teme şuie
vinerea din lemn a tăiat taiu din semn


troica vase gândului
şubrezind suspinului

Ardumaş inima ciorii

Domnu nu-şi găseşte locu ardumaş în suflet ciocu
grâul arde foc se-arată pintenog frigu în vatră
pârgu rodu fată stolu paseri luate-n oboru
ardumaş inima ciorii şade drept în moara morii

e flămîndă sta la pândă maica ploii tremurândă
cată umblă surdă sufletu să nu-lajungă
ardemeni din pietrili vini cu burta la gură
soarili în bataturî
numărând la fetili
şamurdan din cântecu iară fată pântecu

stele nouă i pi ceru dezlegând ciorii misteru
liturghii multi din fieru la topit zburda cu lemnu
şuie strâmba capu micu scormonind în semn nimicu
haida vini la nenicu

scuipă boali strângi mijlocu la ciungii
şî ti udă mânii talecum în jug lacrimă juncii
tu muieri vinâ pleacî strugurii bătutu toacî
şurma duba ciorii melia scăpat pana-n vopseli
ceru i cu Li cu La scarpină ţărâna mea
toarcea pământului faţa alt cuvântului
ardumaş inima ciorii
şed la masă nu cocorii
boabili din grânili se usucă mânili

troica vase de pământu
spurcă-n iesle şubred vântu



BRĂILA 2007 23 iunie



Ardumaş fum împietrit

cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău

tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă

Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde




troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându

ardumaş dormirii

tot înaltă la culoare depărtarea ochiului
pănădincolo
ardumaş adormirii noastre maica
pasuldinspre lacrimă când distanţa şchioapătă
linu plânsu dor săpatu numa dumicatdin altu
a bătut zăpezilor umbra mâinilordin lătratu cânilor

a fi ultima ninsoare căpătâiului
nunta lui gutuiului
şaru iute doare morţii
stă pe umeri îngerul
numărând în pântec sorţii
trecerea

troica vasedin pământu
a murit ieşinddin iesle gându




Scorniceşti - Olt
2 ianuarie ora 3 .27

ardumaş distanţelor

ardumaş din abaţie pleacă şura florilor pân se spurcă la-ntunerec numa steaua ciorilor
vini aripa e ruptă la cămeşă nod sub burtă fată pintenog subţire numa dor cusut cu tine
sfârcul lumii dumicat şaru maicii des legatsurpătura mânzului din urechi auzului dedin solz al surdului foc şi lungă strigătură
noapte bună

aplecând luminilor toată floarea crinilor abaţia jar făcută numa ducului stătută numa rupt u lui la rupt mânecă din lemn ascut numa deştele să iasă de sub voal altă mireasă
ardumaş cum n-aş avea ruptă iar cămeşa mea de ţesut şi amuţit iar duc taiu-n asfinţit de se scapără lumina noaptea mea a ta ciurina

troica vase îngeri când pleacă
gândului ieslea împacă
ardumaş distanţelor scuturând viu maţelor

Ardumaş da surda lumii

când se coace-a lumina surda lumii frântă-n dodii
limpezesc cărbuni sparg focul aprind pârgu printre rodii
daruri fac mă pierd ori lunec dincolo de sărbători
Ardumaş da surda lumii n-am ce rest nu am câştig
numa numele îl strig

Surpă iute cade ştanţa cotonog din fier din lemne
Ardumaş de surda lumii până dincolo de semne
fierbe vinul maica duce dincolo de mine cruce
nu mai căuta nu spune unde se ascunde-n frig
numa numele îl strig

nouă ierburi sunete le ascund în pâinea nopţii
îngerii iar trec în de-a dreapta stânga sorţii
vine şchiop şi ă şi tând îngerul cu pâine
ardumaş da surda lumii peştele prins în cârlig
numa numele îl strig

şarpe vânăt piele-ntoarsă număr nou întorsla casă
dincolo morţii trag de mânecă întorcândla cânepă
nu din cer nici de sub el peste doar un porumbel
ardumaş da surda lumii ascuţindla ţipirig
numa numele îl strig

se aduc tâmplari meşteri dincolo de munţi
ardumaş da surda lumii arvunind ploscala nunţi
luăm lumina o tăiem felii subţiri
fiecare ia cât poate
numa numele pe toate


Troica vase de pământu a bătut în iesle gându

ardumaş da pântecu

Şâ vinea să lumânare latră mersu-ntre picioare doare pasu
Io de gâde am habaru şi tai taiu ascut iute perde glasu
Numa tu lăsatu secu duci la foc ce pui în jaru paşte calu
crede şi se des cam fată ies din baltă peştili du valu

harman cin te ce te duce pune cucu ia din cruce cântec fum
rupe le din fustele ne rămân doar crusta şi lăcusta-n drum
Doamnili ogoarili şterge lacrima din li în la şubred dealu
A strigat în ţintirimu popa şaru lumea-i din opincă şalu

ardemeni sparge lumină şaru strâns de gât amnaru
vini paseri ti duce urcă lemnu bate cuiu suie negru armăsaru
ia din piatra şi din apa lunecând la lume toarta
Şâ vinea Domnu trântindu de la stânga braţu poarta

se rupea cămeşili iată-n focu zdrenţili şamur din ispita lu
ţâţa mare de la lemnu lepădând în lume semnu şamurdan a fu
strigând leac din iarbă arsă de muiere duce fierul şi îl ia
când la deal când după frunză pierde-n stea duminica

troica vase de pământu rumegă în iesle gându

ardumaş în apa lunii

cum de taie coasa ierbii aerul ce doare strigă
ardumaş săraca pleoapă a vederii cuielor
tu femeie legănatu strâns la coapsă din picior
fără tine de-am să mor
din izlaz alt câmp deschis ardumaş la scurtătură
numa ducu paserii dumicatu de la gură
o sămânţă
rodu tău semănat a Dumnezău

tai cu taiu cremenea ce aprinde repedea luminilor
numa strânsu lacrimii munca toată mânilor
suspinând cârdu ce trece
fără tine patimă
suspinând de trei ori zece la icoană lacrimă

Vini Doamne şi mă iartă las cameşa descuiată şi poarta de des legată până-n inimi depărtată
ardumaş din linu verde numa sufletu-mi nu pierde




troica vase de pământu
dă ocol în iesle gându

cum durerea mâinilor ardumaș frunzind a câinilor

cum încep nu cum rămân ardumaș
marginii drum au din fusta de sub cântec
uit
a plâns
a surdului
strâmtorat câtnumelui



flacăra caldu i
șaru fumegând lumiinii sarea
căpătâi
dincolo sparg soarelui
numa galben a gutui
pântec altunumelui
depărtarea

trece
șubred cuiu
doare umbra frigului
cum din spatele
numa brânza coatelui
din tăcerea
arduma
ș a nicăiereașirul face nodului
maică nod al semnului

scarpină ochiul la frunză
orb la gură mut la buză
limbă slută
șubrezind numainumelui murind
arduma
ș
altul fiind

poticnind luminilor
doar durerea mâinilor

ia miroase scuipă oase toate când
maica
arduma
ș uitărilor numa gardul ochilor
strânge turma numelor
nume aflu viilor

iată-nchide la fereastră apa
sare iute la grumaz
steaua fără numele
numa ducu
și răsfrânt altu nume căutând


troica vase gândului
număr oase sfântului
a din a
pietruind vânt gândului
Ardumaș fierului tot

Offf de aș putea nodului din dușumea să ascund cămașa ta crupa fierului din șa dor de Doamne Dumneata șalu fu cârda pierdu numai numelui fu nu
Offff de nucă să mă-n sor
și de măr să mă cobor șamurdan fură cu tuciu numa pasărea se luciu numai cânii latră mâinii ea apucă doare dusu unde a mușcat din plânsu

Cui la drum praf în fântână
șueră din stea furtună ia din valu pe avaru stinge alb cu armăsaru și-l taie cu bucățică ardumaș fă lumea mică fierului de toartă luat și pus ție dumicat

Offff de întâmplatu secu a venit de ieri înnecu a strigat popa la
șaru
A pus iute jugului din copita dintelui a mu
șcat apoi de-a surda a perdut a cîștigat și iar numele uitat


Vechi e valu rupt e daru pe la col
țuri e pândaru care suge țâțelor nunta rea mireselor ardumaș fierului tot din artgotică să pot nuntă mare fum cu sare și de semne a mirare

Troica vase de pământu iar mi-a plâns în palmă gândul

Ardumaş da cârdu linu

sumbra cânda sta la pânda cârdu paserii ce trece
haide Domnu fă iar nodu de la gât spre gând mai rece
leagă numai ce te doare du te du în leşu mortu
ardumaş da cârdu linu pune-ţi haide ultim cortu

nu-mi lua pasere din linu ceasului din secundar
umblă repede te roagă mă suspin în sărindar
leagă biciu strânge aer respirând în şapte roata
ardumaş da cârdu linu sapă şanţ să curgă soarta

rupe iar bucăţi din pânza celui ce tot se arată
fă cămeşi spală pe cruce limpezind urma în roată
taie surd şi suflecă lacrima din mânecă
ardumaş da cârdu linu sufletu împiedică

n-ar fi alb în rugăciune soarele e pus cu mâna
latră iar cânii rup lanţul scapără să spurce luna
numa tu femeie ducu să moşeşti în cântec cucu
ardumaş da cârdu linu scuturând inimii nucu


ţi-aş veni iarna e grea a tot nins cămaşa mea
fluieră vântul şi scuipă foc de frig şi cânepă
iese viermele la puţ soarbe apă urlă moartea
ardumaş da cârdu linu lacrima din mânecă

troica vase de pământu a strigat în iesle gându

De-as fi tot numai al tau

tot am scuturat privind numelui oglinda-i spartă
dau cu
țâtu mațelor nu ajung distanțelor maica dusă nu apusă
numa crucii-n deal ascunsă
of din frunza de gutui numai floare numelui of din surda ei tăcută arduma
ș cum limpede doar din mers tăcând tăcută
spune tu spune
și eu spune mielului din distanța numelui
taci
și tac numai nume sfânt dezbrac
a veni iată strigând dumnezeul meu cel mut
a sosi înstelu
țat numelui sfânt îmbrăcat
într-o depărtare mare
Doamne spală
mi
și- ascultă altă trecere e mută
secere cu un picior
arduma
ș firul tăiat
numai tu cănd am plecat

troica vase linu cârdulacrimă de auzit
gândul iată a murit

Ardumaș întreagă urma

tors e firul semnului din lumina crinului
cum din secetă de mână arduma
ș lăsatîn urmășuieră trecutului vine iarna pruncului
scoală iute pune rând ducului de după sfânt

nu te arăta zic din susîn tot mai sus
orb din lemnul nucului
șara sura cucului
din ospă
ț mi se arată curmă dâra sângeroată
strânge la
ț ul focului și fă nod norocului
din
țărână iar gutui galben galben nimănui
aprind piatră numelui

e flămândă trecerea cu nuia cu după ea
șaru stins jaru aprins ardumaș de după stea
numa nu duminica

vii femeie
mor
ți murind de după case
sting căme
și cusând la oase
înăl
țate trupului duică alta drumului

iar se rupe focului

troica vase de pământ
de sub ape tânăr gând

1 august undeva lângă Piatra Neamț

Ardumaș leandru curând

șubredă luminii mele stinsu varu din altaru cum din cântec
arduma
ș cum drumului înflorind a cucului leandru strop
surda lumii în mijloc paserii din loc în loc

suie prunului cărare dumicatul moare doare arduma
ș din lepădat soarelui în scăpătat
maica mea
vini acasă trage oasili din coasă trage cum la seceră arduma
ș în iederă firu suptu stăm iar cârdu
maica nu maică la surdu
arduma
ș leandru plângând
numa lumii suspinând

stă gutuia la fereastră nume casei dumneavoastră
perde glasu vini altu
șubrezind galben atlantu
urcă pasu
numa Domnu suie iute în perdut din suflet glasu


troica vase de pământu
am iubit perdut cuvântu





scris azi 28 martie în
BUTURUGENII GIURGIULUI
în ospe
ția familiei Crețu


nu
știu cum se rânduie mașinăria dar am scris începutului nume dragi și văd că nu se arată așa se face că vorbeam de dragul firică și adriana lui de ela luca daniela luca de bogdan groya de bogdan cel mare zis geană de silvia caloianu de pablo de fratele peia de mulțimea cu aripi a poeziei ro