miercuri, 8 august 2012

Cu praştia-n vrãbii joi 9 august 2012

Cu praştia-n vrãbiiImprimareE-mail
(2 voturi)
joi, 09 august 2012

Cu praştia-n vrãbii

- de Silişteanu -

(Știri pe scurt, de folos, viațã lungã şi PAMFLET )

Despre capra cu trei iezi şi altele

Vorbe despre la LUKOIL

Am oprit ieri cu un ambasador la peco la LUKOIL, aci, pe dreapta, spre tîrg, cum te duci. Maşină Logan, şo­feriţă şi domnul ambasador. Nu-i spun numele. Se­crete. Omu’ m-a întrebat dacă doresc ceva rece. I se făcuse şi dînsului sete ca şi nouă. Opresc iau un Pep­si şi o Coca-Cola. Vin la maşină. Omul important îmi spu­­ne că nu doreşte la cutie. Mă întorc să schimb pe o sticlă de jumătate. Bărbatul de la casă îmi spune că nu poate schimba, că e complicat, că trebuie să schim­be bonul. Nu am timp. El ar vrea să se certe cu mine. Am ochelari Armani pe nas şi sînt bine camuflat, cra­vată etc. Tipul de la casă de la peco insistă că nu poa­te să schimbe sticla.

Oriunde în lume se poate fa­ce asta, fiindcă tu client poate ai greşit ce vrea copilul, în cazul meu ambasadorul! Ei şi! În State, am mai scris despre asta, am dus înapoi un trenuleţ pe care dădu­sem 75 de dolari. L-am dus înapoi după 3 săptămîni. Cu ambalajul rupt. Mi-au dat cei 75 de dolari înapoi. Fără să mă întrebe nimic. Pe loc! Iar ăsta de la LUKOIL, dinspre Tîrgul săptămînal, nu a vrut să-mi schimbe o cu­tie de Cola pe una de juma’ de litru. Bineînţeles că plă­team diferenţa. De cacao!

Pe Năstase de la Căteasca îl aşteaptă un referendum

 De cîteva săptămîni, procedez cu o discreţie totală pe teritoriul bine păzit al comunei Căteasca la cea mai com­pletă documentare. Nea Liviu Năstase a lăsat masca de­oparte. Şi-a revenit în formă, exact la stilul care l-a con­sacrat, cel al minciunii şi al parşiveniei. Năstase nici nu ştii cît de mic începi să fii! Acum toată lumea ştie că te-am ajutat să urci pe podium. Ce nu ştiu oamenii este că nu ai plătit. Acesta este un şantaj! E­mo­ţional! Printre al­tele, pe Flocea, zis Că­ţelu’, îl aşteaptă şi un referendum, fiind­că au descoperit oa­menii, fiindcă li se pa­re oamenilor că dife­renţa dintre cei care au votat pentru şi cei care au votat contra este foarte mică. Ieri l-am sunat pe primar, fiindcă deontologia mă obligă la un punct de vedere, să-i spun ce şi cum. Ironic, m-a luat cu o întrebare de genul: Cîte mii de euro ar trebui să îmi dea?! Aici nu a priceput nea Florică primarul că eu nu fac parte din această categorie de mîrlani care încă se mai regăsesc printre organili ziarilor. I-am mai spus lui Năstase că o mul­ţime de oameni procedează la lansarea unei idei de refe­rendum. Partea rea este că nu am ţinut cont de părerile ţă­ranilor din comună. Partea rea este că mi-am pierdut prie­teni care m-au sfătuit de bine. Partea rea e că Năstase ăsta nu va putea demonstra cu toţi banii lui nişte chestiuni care ţin de administrarea a sute de hectare. Toţi sînt cinstiţi pe uliţa democraţiei, toţi cu salarii mici, cu venituri mici, dar învîrt bani cu purcoiul. Pe unii îi poţi repera imediat după impo­zi­tele plătite. Faci nişte calcule şi socotelile sînt gata! Pe larg însă, punem pe tapet în Ziarul de la Sat, care va apărea în curînd nu în 12 pagini, ci în 20, fullcolor, din poartă în poartă, în cele 7 sate, şi nu cum ar fi vrut Năstase acum, după ce s-a văzut pe scaun, şi nu cum mi-a ORDONAT ca noi să-i pre­zen­tăm lui tot ce facem şi mai cu seamă nu cumva să mai scriem vreodată ceva despre mişmaşurile fie ale consilierilor, fie ale unor angajaţi ai primăriei. Ce nu ştie Căţelu’ e că avem enorm de multe mărturii ale unor oameni ale căror voci s-au imor­talizat definitiv pe banda de reportofon, voci care acuză, care pun întrebări. Poate cel mai trist este faptul că am fost mani­pulaţi şi că am nedreptăţit cîteva sute de oameni, cei care de fapt au şi contat ca Năstase să ajungă măgar! Scuzaţi!... primar. Am scris... şantaj! E pentru prima dată în viaţă cînd fo­losesc acest termen. Dacă Florian Liviu Năstase este pe­delist, atunci trebuie să spun că... eşti o ruşine pentru partid!

Ducele de Albota îi dă dreptate lui Băsescu

Nervos fiind de gustul amar lăsat de povestea cu Căţelu’ de la Căteasca, am dat pe la fratele nostru de Duce. I-am spus şi lui ce am păţit, iar tătuca mi-a cîrpit şi el o palmă. S-a uitat la mine şi repede a şi tunat: Precis nu a plătit! Am dat din cap afirmativ, după care am trecut la bîrfele noastre cotidiene. A ţi­nut Ducele să-mi spună că primarii sînt în cea mai mare parte a lor nişte dobictoci. Că el, Ion Dumitru, este obligat profesional să-şi actualizeze zilnic baza de date a primăriei şi că Băsescu are dreptate. Hopa! Nu vreau să-mi mai dau cu părerea ! Bună ziua, lele Flo