joi, 16 august 2012

faima lui nu

# romani

Am văzut la televizor pe Realitatea că au fost prinşi nenorociţii ăia care l-au omorît pe taximetrist , i-au dat foc şi l-au pus în portbagaj.

În avionul cu care zbor, am în vecinătatea dreapta cinci inşi cu tatuaje, cu ochelarii de soare puşi pe cap. Unul dintre ei vorbeşte la telefon deşi s-a anunţat ca mobilele să fie închise. Se anunţă decolarea moment în care eşti obligat să îţi pui centura. Alt individ din grup decuplează centura imediat ce stewardesa trece. Deşi nu au mai mult de 25 de ani , românaşii au în priviri mult întuneric, afişînd o violenţă care te face să te cutremuri. Alt smecheraş din grup scoate dintr-un portofel 3 cartele de telefon pe care le pune în trei telefoane. Indivizii nu sunt ţigani, aşa cum aţi fi tentaţi să credeţi. Sunt doar nişte români care vor creşte faima ţării in lume. Le atrag atenţia că e bine să închidă telefonul şi să îşi pună centurile. Şmecheraşii se conformează. Sunt sigur că în mintea lor îmi mulţumesc cel puţin la fel cum o face „căţelu” de la Căteasca.

Douăzeci de dolari 7 euro

La aeroportul Malpensa găsesc alte grupuri . Nu ştiu de ce am certitudinea că baieţaşii nu merg la muncă. Ah, că uitase, , desigur în avion, am adus vorba prietenilor că ei au votat da pentru preşedinte . Mi-au şi răspuns imediat că aşa a fost. Cum altfel?!

Revenim în aeroport la Malpensa. Merg la o casă de schimb pentru a converti 20 de dolari în euro. Cît credeţi că a fost echivalentul? Exact 7 euro şi 20 de cenţi. Îmi vine să îi scriu preşedintelui Napolitano. Este dincolo de nesimţire să primeşti doar 7 euro din 20 de dolari, la un exchange, într-un aeroport atît de occidental. Vă tot pomenesc de America. păi în aeroportul din Washington, cursul era exact ca la bancă cu o diferenţă, fireşte, de mult, foarte mult , bun simţ. Nu îi scriu lui Napolitano, şi în Otopeni dacă te duci să schimbi întîlneşti aceleaşi situaţii, dar parcă asta, ca în schimb de 20 de dolari să primeşti 7 euro, e prea mult.

#romani

§rintre prietenii din Italia se numără şi o femeie simpatică, o doamnă care locuieşte la 30 km de Milano , unde va în Legnano. Milvia, e tipul italiecei pentru care familia ocupă primul loc. Prietenoasă şi încrezătoare este încîntată ori de cîte ori descoperă că oamenii pot fi oameni. Visul nu durează însă foarte mult. În urmă cu două seri ne-a sunat să ne spună că s-a întîmplat ceva foarte grav. Era totuşi miezul nopţii cînd a sunat telefonul. Femeia se porneşte ca o avalanşă şi ne spune răspicat că pe computerul ei s-a impus un fel de interfaţă şi că este avertizată ca în termen de cîteva zile să achite o sută de euro fiindcă ar fi încălcat dreptul de utilizare al unui site. Sfatul nostru este acela de se adresa poliţiei statale italiene. Doamna Milvia face exact cum îi spunem . Într-un interval scurt ea este contactată de Poliţia statală care îi spune că a procedat bine anunţind şi că denunţul a dus la descoperirea faptul că organizaţia care se ocupă cu astfel de avertismente de a trimite bani într-un cont anume sub sigla poliţiei statale , este constituită dintr-un număr de români a căror ocupaţie este desigur fradudarea datelor în internet. În urma unor îndelungi cercetări am aflat că printre băieţaşi sunt şi cîţiva indivizi din zona Argeşului, probabil piteşteni. vă miraţi poate de ce smecheraşii ăia din avion desfăşurau fără nici cea mai mică ruşine un comportament aşa cum l-am descris. Singurul mijloc de a contribui la formarea unei Românii moderne este să avem atitudine, absolut , în orice situaţie.