joi, 29 noiembrie 2012

casa din inima ta


 din dragoste mirelei mele

nu întrebați vă rog ci lăsați poetul în pace
nu îi mai faceți cu mâna - tăiați degrabă iarba distanței care iată urcă pe casă
vă rog nu îi căutați prin buzunarele de la palton
nu vă strâmbați la dânsul lăsați-l să doarmă puțin

când umblați la vin înainte de Paști nu încuiați
prin vecini mergeți cu toții cât mai departe și nu priviți înapoi
lăsați descuiat lăsați cheia la poartă
vine Domnul să mă caute
din vinul pus deoparte am de gând să beau singur
Domnul îmi umple paharul
nu strigați și nu vă dați coate nu chicotiți și nu spargeți geamul acesta prin care se uită la mine distanța cea nouă
mergeți și lăsați poetul în pace

nu aveți nimic în comun cu mine nu vă luați adio și nu îmi mai cereți buletin că nu am nu citiți printre rânduri că nu vă cunosc nu știu de unde sunteți și de unde veniți nu socotiți câte femei am iubit nu hotărâți câți copii am și nu mototoliți hârtia pe care am scris că sunt singur

nu opriți apa și nu mai cereți mereu la schimb din vedenii că Domnul îmi poartă grijile toate nu vă frecați mâinile că ați pus mâna pe mine nu scoateți cuțitul și nu mă puneți în lanț cât sunteți mai mulți deodată

ascultați ce vă spun și nu mai dați din umeri când se așează îngerii nu mai mișcați și nu suflați o vorbă despre ei nu îi trădați nu le cereți nimic țineți-vă gura spurcată închisă și mulțumiți
așteptați că mă întorc repede
nu vă las nu mai dați din umeri vă rog și opriți telefoanele
nu mai scrieți mesaje că nu vă scapă nimeni nu plângeți ca să vă iert și nu mișcați umerii lăsați-i pe îngeri în pace să își facă treaba singuri nu vă mai băgați în atelierul dumnealor

dacă sunteți bolnavi mergeți la doctor mergeți în grup și nu mai mișcați umerii ăia pe care stau cocoțați îngerii
mergeți cu îngerii la doctor și gata
gata că m-am săturat

nu întrebați vă rog și lăsați poetul în pace
nu aruncați cu pietre în umbra mea nu căutați prin buzunar că nu am nevoie de mărunțișul dumneavoastră


nu întrebați vă rog unde stau
că nu vă spun
mergeți cu bine și nu puneți ceasul să sune
nu aprindeți chibritul și nu-mi puneți lanterna în ochi
că nu mă vedeți
nu loviți în peretele casei că nu suntem vecini nu puneți câinii pe mine și nu mai înjurați de mamă


atât am avut să vă spun



marți, 27 noiembrie 2012

din timpul vietii noastre


 florian silisteanu si mirela dinu adica noi mai mult
mirela dinu ca un poem
amicul tita constantin maxus si tudorita popescu in hol la teatrul davila

marți, 13 noiembrie 2012

de florian

de [florian stoian- silisteanu ]

2012-11-13 | |




e un fel de clopot peste care a nins
peste care o apă mare a trecut
un fel de pasăre din care venim și plecăm
e ceva la mijloc de măr din care strigarul dă rod
e uneori un fel de zi din care murim stele ca mai apoi să le aprindem în toiul focului
e o dragoste mare după care se face film dar toți vor să intre fără bilet să ocupe locurile cele mai bune
e o spaimă un fel de a plânge încet să nu deraiem fluturi
e atât de frumos atât de înalt încât prin orașul tău crăciunul e mereu pentru celălalt - tu mai mereu ajungi prea târziu acasă
e un timp din care tai cu foarfeca și nu știi ce să arunci ce să păstrezi cât să arăți lumii din el și cât să oprești pentru tine
e un început care are părul cărunt
e ca un câine în lanț
Dumnezeu

vineri, 9 noiembrie 2012

luați cheia de sub apa din oameni - iată legea cea nouă

 
 
 
luați cheia de sub apa din oameni - iată legea cea nouă

florian silisteanu si mirela dinu in fereastra unui miracol sambata 10 noiembrie 2012
 
poezie [ ]
pentru mirela dinu din dragoste

 
de [florian stoian- silisteanu ]

2012-11-10 | | 

iată legea cea nouă
nimeni să nu mai umble singur prin lume
fiecare bărbat să-și ia femeia de mână fiecare copac să aibă paserea lui iar aceasta să se zboare numai acelui care e înalt cel mai înalt

din fiecare fântână să se scoată două ciuturi una mai plină cealaltă aproape egal de rece și de adânc din fiecare pământ să se sfințească în lumina sfântă umbre de îngeri ca din fiecare să se nască strigătul cel nou care adună și nu mai desparte

legea aceasta vă spun va da rod
din fiecare casă să se ia pături multe să învelim gutuiul în care stă ascunsă această vedere să umblăm frigului cu alte distanțe fiecare să ia atât cât poftește Domnul
nimeni mai mult ori mai puțin și nimeni niciodată pe jumătate

iată legea cea nouă vă spun frați și surori
a venit vremea să așezăm caselor noastre gândul să nu închinăm după ci înainte să pomenim viilor pe cei care sunt vii iar pe cel dus să îl punem în distanța ce a fost cândva mai puțin
nu uitați fiecare bărbat să-și ia femeia de mână

când toate acestea vor fi potrivind în inima voastră luați cheia de sub apa din oameni și încuiați repede dar repede de tot pe cel scund pe cel urât pe cel atins și bolnav mergeți cu el în uitare nu e treaba voastră ci a Domnului să aducă un leac

va veni seara și în ziua dintâi nemâncați fiind și însetați ve-ți vrea să odihniți să lăsați caii să pască
nu faceți aceasta nu opriți și nu primiți străinul în casă ascundeți gândul și bateți repede putineiul din timpanul care stă surd și sonor în fiecare icoană
nu mâncați trei zile și trei nopți nu plângeți și nu uitați să vă țineți fiecare femeia de mână

abia duminică după ce ea a fost în biserică va veni în sfârșit să te nască întreg

 
bucurești 10 noiembrie 2012
 


actrița mirela dinu și poetul florian silișteanu conturând o familie

omul fără domiciliu scris de marin ioniță

“Dacã Sile ar fi legat de mîini şi i-ar fi buzele lipite cu plasture, adică n-ar putea nici să scrie, nici să pronunţe, i-ar ţîşni poezia prin porii pielii. Toată fiinţa lui îi este îmbibată cu poezie pînă în măduva oaselor, pînă în protoplasma ultimei celule, pînă în vîrful unghiilor şi pînã la rădăcina părului. Şi, dacă nu emite, moare! El este poetul absolut original, fie şi numai pentru simplul motiv că habar nu are de ceea ce s-a scris pînã la el, dar nu este exclus sã aibã urmaşi, aşa cum are nenumăraţi admiratori. Chiar de pe acum, a pătruns în sfera cercurilor de elită, dacă ne gîndim, de pildã, că, în diferite împrejurări, stă umăr la umăr chiar cu preşedintele celui mai înalt for cultural în această ţară, care este Academia Română, şi - culmea! - se bucură de atenţia universitarului Eugen Simion. El, care nu şi-a terminat nici măcar studiile liceale! Nu ştie ce înseamnă cuvintele sintaxă, stilistică, semantică, semiotică, gerunziu şi participiu, topică, iambi, trohei şi dactile, dar textele sale pot servi
ca excelent material didactic pentru analize gramaticale şi stilistice elevilor şi studenţilor.
Poetul, care nu ţine de nici un curent literar şi care nu-i este dator influenţei nimănui, îşi trăieşte viaţa ca un personaj literar de excepţie. Neacordat în nici o realitate, mînat de dorul de ducă, sedus de spectacolul vieţii pînă la hipnoză, parcă ar fi blestemat să vînture lumea din hotar în hotar. Trubadur modern, din curţile miracolelor pînă la curţile regale, a înlocuit şaua calului cu roata volanului. În rest, ca toţi menestreii de altă- dată, bătut de soare, de frig şi de ploi, mai mult înfometat şi în¬setat decît pus în capul mesei ca un oaspete de onoare şi încărcat cu daruri...
Tot căutîndu-se pe sine şi neprinzîndu-se din urmă, a ajuns şi la curtea regelui romilor de pretutindeni, din palatul de la Costeşti. Care avea nevoie de un cronicar al domniei-sale şi de un purtător de cuvînt. Plătit regeşte, edita şi un ziar pentru etnia neagră. Deşerta pahare şi se trăgea de brăcinar cu prinţul moştenitor, dar, sumeţindu-se prea sus, a devenit persoana non grata. Se prea poate să fi tras cu coada ochiului spre prinţesele cu aurul în păr şi cu călcîiele de aramă, şi aşa ceva nu se iartă ...
Aruncat din nou pe drumuri, nu-şi face probleme. Reporterul frenetic de la „Sfîrcul nopţii“ a fost dat afară de nenumărate ori din redacţiile Curierului zilei, Argeşului şi ale altor publicaţii, şi tot de atîtea ori, reprimit.
Însă, de data aceasta, după o încercare eşuată la Sibiu, Sile al nostru s-a ajuns patron, acţionar unic, director, redactor - şef, senior editorial, şeful compartimentului de relaţii cu publicul şi celui de difuzare al unei publicaţii pe care singur o scrie, dar pe care nici el nu o citeşte de la cap la coadă, cu un tiraj de buzunar, distribuită din mînă, care nu-şi scoate din vînzare nici măcar banii pentru consumul de energie al singurului bec spînzurat de tavanul redacţiei pitulate într-un gang. În timpul acesta, patronul umblă cu snopul de ştiri pe la alte ziare, pe care le oferă la 25.000 de lei bucata, preţ negociabil.
Dar nu este omul care să moară de foame. Are un dar neobişnuit să scoată bani şi din piatră seacă. Uite-aşa, cu şoşele şi momele, a reuşit să dezlege pînă şi baierele inimii şi ale pungii Episcopului de Argeş şi Muscel, PS Argatu Calinic.
Mascul de excepţie prin înfăţişare, dorinţă şi putinţă, profită pînă la exces de asemenea calităţi şi reuşeşte pe deplin. Dacă l-ar fi cunoscut scriitorul utopic Swift, l-ar fi făcut armăsar de prăsilă în Ţara Cailor, în care a ajuns Guliver. Pînă una-alta, el rămîne în acest rol în herghelia femeilor neconsolate.
Dacă ar avea mai multă încredere în el Serviciile Secrete, ar putea fi, pînă la un punct, un excelent ofiţer, care lucrează sub acoperire. Şi punctul acela ar fi momentul cînd el n-ar mai suporta nici un fel de ordine, de disciplină, de supunere la nişte reguli obligatorii.
Ca şi cum ar trăi într-o şatră de ţigani nomazi, este singurul cetăţean din Piteşti cu un act de identitate pe care scrie „fără domiciliu“. Aflat mereu în mişcare, dacă l-ar căuta moartea, nu ar avea cum să-l găsească. Probabil că de aceea nu i se văd pe chip urmele anilor care au trecut, în ultimele două decenii.
Bufon fără zurgălăi, poate oricînd să interpreteze magistral şi un rol de prinţ. Se răsfaţă cu elogiile pe care şi le stimuleazã şi aţipeşte în propriile cîntece de leagăn. Ca să se trezească din vis în alt vis, prin care trece la fel de ameţit, pentru că a rămas fără luciditate chiar mai înainte de a-şi fi pierdut castitatea.

zuz mirela dinu si  casa din inima ei
Circulînd fără permis de conducere, cînd îl opresc poliţiştii se legitimează cu cîte o carte de-a lui, pe care scrie la repezeală un autograf. Ceea ce mi se pare de-a dreptul simbolic. La ce i-ar mai trebui permis de conducere, dacã poezia îi ridică toate barierele din cale? De ce i-ar mai trebui domiciliu, dacã îl aşteaptă un loc în istoria literaturii, într-un capitol pe care să-l inaugureze şi care să-i poarte în întregime amprenta? “ (Marin Ioniţă)

luni, 5 noiembrie 2012